Fereastra cu portocale(VII)
Scris de Georgiana Dragomir Sâmbătă, 21 Mai 2011 19:08
Norii se uită perfid. Parcă se apleacă peste copaci, gata să-i doboare, după o îmbrăţişare lungă. Când plouă, tanti Angela zice că va fi rod bogat, iar când tună şi fulgeră, crede că Dumnzeu s-a supărat pe noi.Eu cred că, Dumnezeu vrea doar sa sperie copiii, pentru că numai ei ţipă când fulger ăşi tună. Tanti Angela e cunoscută, la noi, pe stradă, pentru că e vrăjitoare. Are 70 de ani, fire albe în barbă, miroase a naftalină, are ochii verzi, merge repede şi gâfâie.
Dimineata, in zori, umbla în cimitire, la morminte, adună pământ şi boscorodeşte descântece, numai de ea înţelese.
La poarta ei, se opresc mulţi. Vin femei cu pudră pe riduri, cu tocuri înalte şi buze roşii. A venit şi Adi, poliţistu' de pe strada vecină.
A vrut să dea o amendă, de ciudă că tanti Angela i-a descris amanta, da' nu a mai avut hârtie să scrie, de prost ce e, de câte ori s-a apucat să scrie, de atâtea ori a tăiat.
Andrei s-a strâmbat la el şi, i-a zis că-l trosneşte. S-ar putea ca Adi poliţistu' să fie analfabet, pentru că silabiseşte înainte să scrie şi, pe urmă mâzgăleşte. Aşa mi-a zis mama.
Pe el, nu poate să-l ajute tanti Angela. N-are vrajă pentru asta.
Nu cred că tanti Angela se pricepe. Nu ştie să adune oamenii cu aceleaşi gânduri. Aşa, proştii umblă după deştepţi, răii după buni.
Liliacul se scutura blând şi moale, ca un zâmbet de fată, iar eu mă pregătesc să merg pe un drum, unde o să caut împliniri mărunte.
