Fusta colarată îi e udă, până aproape de genunchi, spre glezne, se văd volanele rupte uşor, parcă sunt bucăţi de vată de zahăr. În miezul zilei, când soarele pătrunde avid pielea, istovită, se spală pe picioare, nepăsătoare, în fântâna din centru. " Roxanoooo, fă, când te culci cu mine?" Asta e "Ciungu'", băiatul lui Tudorel, care vinde vin acru. Zic vecinii că nu ar fi întreg la minte. După ce l-a lăsat nevasta, se agaţă de alte femei, dar le bate măr.

Aerul înghite cuvintele, iar Roxana parcă e surdă. Tot cartierul o ştie, "pentru că stă aplecată, după maşini, pe unde apucă"

De multe ori, a fost alergată de vecine: "Panaramo"!, i-a strigat şi mama, deşi nu i-a luat nimic şi pe nimeni. E tristă azi. Uneori, îmi face cu ochiul, dar nu-mi zice nimic.

Desculţă, cu părul strâns, genele îi bat adânc în obraji, ca unei fetiţe. Am auzit că şi ea a stat pe stradă, de la şase ani.

La 13 ani, bărbaţii o negociau, la cârciuma lui Paganel.

Şi totuşi, în lumina asta bezmetică, Roxana pare mică, copilă. O văd eu aşa, pentru că îmi place să caut zâmbetul acela, pe care îl ai, când te bucuri uşor şi îţi bate inima.

Aş vrea să-i spun, într-o zi, că pe mine nu mă supără. Eu nu fac nimic ca să aud monedele, ea e hulită.

Îmi imaginez că, şi ea are o mamă. Poate că şi ea o mai vede mică, copilă.

Ciungu' tipă ca un apucat. Zice că o trosneşte.

E cald, iar apa parcă arde păcatele.