În anul 2011, am întâlnit, fără voia mea, oameni grav bolnavi psihic, activi (din păcate) în mai multe domenii.
Nu-mi place să le spun "nebuni",  pentru mine, acest cuvânt are o altă conotaţie. Prefer sensul figurat al acestui cuvânt, când cuiva i se atribuie, pentru un act de curaj.
"S-au ţinut de mine scai", ca să-l parafrazez pe un amic. Aş fi vrut să-i ajut, totuşi. N-am cadru legal: aş fi vrut să le ofer expertize medicale, pentru posibile internări.
A fost un an extrem de greu, pentru mine, dar plin de parabole.
Ipocrizia unora e plină de parabole.
Nu-ţi dă nimeni dreptul să înjuri, să jigneşti, în scris, pentru că eşti:" gazetar", "reporter","ziarist", "jurnalist",  scriitor de pamflete, de "golănii în rime",  culese de la uşa cortului.
Mai degrabă, e o modalitate de a-ţi arăta neputinţa, frustrarea. Una păguboasă, totuşi, pentru că există  tendita de a generaliza modalitatea de lucru a celor din presă.
Nu ai cum să faci pe onorabilul, pe deontologul, pe "zmeul" care aruncă flăcări pe nas pentru binele populaţiei, să-ţi minimalizezi colegii de breaslă, când... procedezi ca ei,  completezi facturi şi chitanţe, înainte de a publica articole....
Asta din simplul motiv.. că tipografia, impozitele, nu se plătesc cu "deontologie", ci cu bani.
Este adevărat, unii ştiu să-şi facă" foarte bine treaba", alţii nu. Pui sigla că eşti apolitic şi ieşi la înaintare. Care dă mai mult, "are cuvântul". Toarnă o găleată de mizerie peste ceilalţi, dar nu au curajul să se privească în oglindă.
Asta se întâmplă din cauza politicienilor pe care îi avem. Unii dintre ei se dau loviţi, "şantajaţi", dar se scotocesc în buzunare, ca să le fie publicate aberaţiile şi frustrările.
Cei care aleg să colaboreze cu oameni normali, echilibraţi emoţional, scriu la "comandă politică", motiv pentru care, după mintea lor, trebuie daţi în judecată.
Asta e ipocrizia din "presa" locală...Nu doar din Călăraşi...
Doar e mai uşori să dărâmi, nu să construieşti!