Reprezentanţii mass media din Călăraşi au răspuns invitaţiei Companiei Roşia Montană Gold Corporation  de a vizita zona minieră inactivă în prezent,  în ideea unei bune documentări.
Vizita nu a presupus nicio obligaţie editorială, nicio implicaţie etică, astfel încât   imparţialitatea să fie afectată.
" Sunteţi liberi să scrieţi ce doriţi, ce consideraţi, ori să nu scrieţi nimic. Nu vă obstrucţionăm. Pentru noi, sunt importante discuţiile, reacţiile oamenilor", a spus Cătălin Hosu, purtătorul de cuvânt al companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).
Astfel de invitaţii, lansate jurnaliştilor, sunt o practică obişnuită într-o fază de promovare, de dezbatere a unui proiect de o asemenea  anvergură.
Plecând de la premisa că, jurnaliştii sunt şi formatori de opinie, "informarea la locul faptei" este recomandată.

 Se aşteaptă avizul de la Ministerul Mediului

Pentru ca acest proiect minier să înceapă, este nevoie  de acordul de mediu, din partea unei comisii, formată din specialişti.În luna iulie ac, s-a acordat avizul de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic.(Munţii Apuseni).
Proiectul se află deci, în acest moment, în mâinile ministrului Laszlo Borbely.
Proiectul de la Roşia Montană a început în 1999, când a intrat în vigoare Hotărârea de Guvern nr.458, care avea să oficializeze încredinţarea directă a exploatării aurifere de la Roşia Montană către Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest. Prin documentul din 1999 se aproba licenţa de concesiune nr. 47/1999, iar zona Roşia Montană ajungea la Compania Naţională „Minvest"

În 2000, s-a făcut transferul licenţei de exploatare de la compania de stat către Roşia Montană Gold Corporation, unde acţionar majoritar era societatea Gabriel Resources, care are ca principali acţionari pe Newmont Mining (15%) – al doilea producător de aur din lume – şi pe Electrum Strategic Holdings LLC și Paulson & CO, fiecare cu 18% . Prin intermediul transferului licenţei, compania exploatatoare a intrat în posesia unui zăcământ de peste 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint.
Producţia de aur estimată la viitoarea mină de la Roşia Montană este de 15 tone/an, în medie. În ceea ce priveşte locurile de muncă, reprezentanţii companiei susţin că numai pentru perioada de construcţie se vor crea 2.300 de locuri de muncă,  apoi în timpul exploatării 800 de locuri de muncă şi 3.000 de locuri de muncă în total pe perioada operării.

 Mari interese economice

Cătălin Hosu a enumerat, în mod evident, interesele economice ale proiectului.

Statul român ar avea de câştigat din proiectul Roşia Montană peste 4 miliarde de dolari.
Calculele au fost făcute la un preț al aurului de  900 dolari/uncie, dar metalul a avut şi  cotatii de 1600 dolari/uncie.
Totodată, investiţia înseamnă resurse umane, construcţii, energie electrică, materiale, transport.
Localitatea Roşia Montană are 3800 de locuitori, iar cei care lucrează sunt în proporţie de aproape 20% .
Mineritul este principala ocupaţie din zonă, iar proiectul Roşia Montana înseamnă,  în primul rând,
locuri de muncă.
Investitorii au găsit  soluţiile de  salvare a patrimoniului zonei. S-au cheltuit 11 milioane de dolari  în cercetare arheologică.
Compania a restaurat prima casă din centrul istoric şi au fost finalizate lucrările de proiectare pentru restaurarea altor 11 clădiri din centrul istoric , incluse in programul de conservare, restaurare şi revitalizare a centrului istoric din Roşia Montană.
Unul dintre principalele argumente, pentru stoparea proiectului Roşia Montană, este folosirea cianurii  în minele  de aur.
Comisia Europeana nu interzice acest lucru, menţionând că nu constituie un pericol.
" Cianura este un mit. În Europa, se foloseşte aceasta metodă de minerit. În iazul de decantare, va fi  cianură cât au oamenii într-o cească de  cafea!",a mentionat purtatorul de cuvant al RMGC.
Pentru a obţine accesul la terenurile necesare dezvoltării proiectului minier, compania Roşia Montana Gold Corporation (RMGC) a elaborat, împreuna cu experţi internaţionali şi cu comunitatea locală, Planul de Acţiune pentru Relocare şi Strămutare, în conformitate cu standardele şi politicile Băncii Mondiale şi cu cele mai bune practici internaţionale.

Între anii 2002 şi 2008, compania a achiziţionat 78% din totalul proprietăţilor rezidenţiale din zona industrială a proiectului. Achiziţia s-a făcut numai după negocieri cu proprietarii, pe baza principiului „dorinţa liberă de a cumpăra, dorinţa liberă de a vinde”.

Cele două zone de strămutare, situl de strămutare din Roșia Montană, respectiv Recea (în municipiul Alba Iulia), au fost identificate prin consultarea comunităţii.
"Peste 400 de oameni au ales să plece, dovada că în Roşia Montană" e nevoie de o schimbare, spune reprezentantul RMGC.

Din cele 16 sate din Roşia Montană, proiectul nostru afectează doar 4. Compania a decis folosirea cianurilor pentru că sunt cele mai prietenoase pentru mediu, în timp biodegradându-se. Nu extragem şi alte minereuri deoarece nu se găsesc în concentraţii suficiente.
În acest moment aşteptăm ca Ministerul Mediului să ne dea un răspuns. Cum vor decide, aşa vom face", spune Cătălin Hosu.
Exploatările au fost stopate în 2007, când UE nu a mai dat voie României să subvenționeze mineritul (excepție făcând doar cel energetic). Exploatarea nu a fost conservată sau dezafectată, când s-a oprit exploatarea. Statul nu a investit nimic pentru protejarea zonei, pentru  apele poluate din zona pentru  minereurile de metale feroase și neferoase care ajung în râuri.
RMGC s-a angajat să instaleze anumite stăvilare și stații de epurare a apelor.