Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepţie, durata timpului de muncă , ce include şi orele suplimentare , poate fi prelungită peste 48 de ore  pe săptămâmă, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşască 48 de ore pe săptămână.

Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.

Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevede derogări de la durata perioadei de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.

La stabilirea perioadelor de referinţă de mai sus, nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.

Prevederile menţionate mai sus nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea  de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate ore suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.

Salariaţii care prestează muncă de noapte beneficiază

fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;

fie de un spor pentru muncă prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, transmit inspectorii de munca din Calarasi.